Bune Practici

Anuala de Arhitectură surprinde, în categoriile dedicate locuințelor colective și individuale nou construite, evoluția nevoii pentru un spațiu construit și un cadru de viață de calitate.

Atria Urban Resort, București Sector 1

Ansamblul rezidențial Atria, construit pe un teren ocupat în trecut de o platformă industrială la ieșirea din București spre Chitila, cuprinde tronsoane de înălțime P+4E/P+6E înșiruite, dispuse pe teren sub formă de bare sau în jurul unor curți închise ori deschise pe o latură. Spațiul curților interioare este amenajat ca parc (cu plantații pe sol adânc, neexistând subsol), loc de joacă și piscină, fiind în mare parte pietonal. Pentru a întări legătura dintre locuințe și spațiul construit interior, apartamentele de la nivelul parterului beneficiază de terase private proprii. Mai multe informații AICI

Marmura Residence, București Sector 1

Ansamblul rezidențila Marmura , construit pe un teren ocupat în trecut de o platformă industrială de pe Bulevardul Bucureștii Noi, cuprinde tronsoane de înălțime 2S+P+3/5/7/10/12E, dispuse în jurul unei curți interioare, respectiv în lungul unei artere noi, create în prelungirea străzii Pajurei. Locurile de parcare fiind amplasate în subsoluri și parter, curtea dintre blocurile complexului este dedicată pietonilor și agrementată cu plantații de mică și medie adâncime. Spații comerciale în complex există la parterul corpului scund de la prelungirea străzii Pajurei, respectiv în porticul corpului înalt de la bulevard. Deși un proiect imobiliar dens, masivitatea ansamblului este combătută prin variația de înălțime a blocurilor, decupajele volumetrice, alternarea de balcoane și logii, respectiv jocul cromatic al fațadelor. Mai multe informații AICI

Cartierul Bottière-Chénaie, Nantes

Acest cartier rezidențial nou, situat la marginea orașului Nantes, este amenajat pe terenul unor foste parcele agricole și grădini muncitorești, degradate și colonizate de vegetație spontană. În cadrul amenajării noului cartier, peisagiștii Atelierului Bruel Delmar au conservat și pus în valoare elemente ale trecutului agricol al zonei (grădini de zarzavat, corpuri de fermă, poteci, ziduri de piatră, fântâni) și pârâul care traversează zona. Locuințele propuse includ tipologii variate: colective de diferite mărimi, case înșiruite, case împerecheate. În centrul de cartier au fost construite un grup școlar, o sală de sport, o mediatecă și spații comerciale, unele din aceste spații având apartamente la etajele superioare. Spațiul public prioritizează circulațiile nemotorizate, circulația mașinilor fiind restrânsă spațial și subordonată circulației pietonilor (străzile secundare sunt cu trafic mixt auto/pietonal și viteză maximă 20km/h). Stația de tramvai din mijlocul cartierului îi asigură conectarea eficientă la ansamblul zonei metropolitane.

Cartierul Eilandje, Antwerp

Eilandje (în română „Insulița”) este un cartier din nordul orașului belgian Antwerp. Fiind situat adiacent intrării în port, cartierul a avut, până în anii 1980, funcțiune predominant industrială și rezidențială pentru muncitorii din port. În anii 1980, cartierul era depopulat, iar construcțiile în curs de degradare. De atunci până în prezent, în baza deciziei municipalității de a revitaliza zona, numeroase construcții insalubre au fost demolate și înlocuite, în baza unor proiecte de urbanism de ansamblu, cu investiții imobiliare destinate unei populații diversificate. Între construcțiile portuare considerate valoroase și păstrate, au fost amenajate spații publice generoase care pun în valoare peisajul portuar, s-au construit locuințe colective, spații comerciale, birouri și dotări publice, precum și edificii culturale.

Noul cartier mixt favorizează deplasările nepoluante (trotuare generoase, străzi pietonale, piste pentru biciclete, carosabil îngustat) și este astăzi unul din cele mai apreciate cartiere ale orașului Antwerp, fiind totodată și unul cu prețuri imobiliare peste medie, ca rezultat al procesului de gentrificare din ultimii 40 de ani.

Cartierul Nieuw Zuid, Antwerp

Cartierul Nieuw Zuid („Noul Sud” în română) din Antwerp, proiectat de agenția de urbanism Secchio-Vigano și de peisagistul Bas Smets, se situează pe terenul unui fost terminal feroviar aferent unei zone portuare dezafectate. Cu dominantă rezidențială, cartierul se caracterizează prin imobile de locuințe colective variate dispuse între fluviu și un parc nou creat, cu rol de spațiu-tampon între locuințe și autostradă. Spațiul public, foarte bogat în spații verzi pentru un cartier din proximitatea centrului, este proiectat pentru a maximiza funcțiunile ecologice (colectare ape pluviale, combatere a efectului de insulă de căldură urbană, varietate de plante pentru menținerea polenizatorilor) și deplasările nepoluante (trotuare largi și confortabile, piste și garaje pentru biciclete, zone pietonale extinse, acces facil la transportul public). Componenta rezidențială a acestui cartier este susținută și de funcțiuni complementare (servicii, alimentație publică, săli de sport, galerii de artă).

Cartierul Ile de Nantes

Până în anii 1990, această insulă de pe fluviul Loara, situată în centrul geografic al orașului francez Nantes, era împărțită între o zonă mixtă în jumătatea estică și una industrial-portuară în jumătatea vestică. Partea portuară a insulei era la acel moment în decădere din cauza declinului industrial al orașului. Conducerea municipalității de la acea vreme a decis transformarea insulei într-un cartier urban dinamic, cu o importantă componentă rezidențială, păstrându-se totodată elemente importante care să ateste trecutul portuar al zonei (hale industriale, macarale, bazine, trasee de cale ferată păstrate în spațiul public). Regenerarea urbană a insulei a fost demarată la începutul anilor 2000, conform proiectului arhitectului Alexandre Chemetoff. Între 2010 și 2017, proiectul a fost preluat de arhitecții Marcel Smets și Anne Mie Depuydt. În prezent, proiectul se afă sub coordonarea peisagistei Jacqueline Osty și a urbanistei Claire Schorter. Vaste suprafețe ale unor hale industriale, triaje feroviare și spații de depozitare au fost integrate în țesutul urban mixt. În afară de noile imobile de locuințe colective, pentru care s-au făcut o serie de inovări (mutualizarea structurilor pentru parcaje auto, construcții rezidențiale colective pe structură de lemn, interzicerea tâmplăriilor PVC pe fațade), cartierul a fost dotat cu instituții de învățământ superior (facultăți de arhitectură și design), respectiv o zonă extinsă de agrement, amplasată în spațiul public și într-o fostă hală industrială, animată constant de o companie de teatru de renume internațional, specializată în spectacol stradal.

Cartierul La Peseta-Carabanchel, Madrid (cartier rezidențial dens în extinderea orașului)

Acest cartier de locuințe colective de la periferia capitalei spaniole beneficiază de un spațiu public ce preia aspectul țesutului urban specific orașului: străzi largi cu arbori de aliniament, trotuare generoase, front construit continuu fără retrageri de la aliniament. Imobilele sunt dispuse în jurul câte unei curți interioare private – adesea, construcțiile de pe toate laturile unui cvartal sunt construite simultan de același dezvoltator, însă au fațade variate.

Cartierul Slnečnice, Bratislava

Construit de o parte și de alta a unei șosele la ieșirea sud din capitala slovacă, în apropierea Dunării, acest cartier mixt de locuințe individuale și colective beneficiază de spațiu public generos (cu trotuare largi, piste pentru biciclete, plantații de aliniament, peluze între trotuare și fronturile construite retrase de la aliniament) și de dotări complementare precum un centru comercial de cartier, clinici medicale, alimentație publică și terenuri de sport, fiind planificate și construirea unei școli, unei parcări de tip park&ride aferente unei stații terminus de transport în comun. Cartierul Slnečnice („Floarea-soarelui” în română), cel mai mare proiect rezidențial postcomunist din Slovacia dezvoltat de Cresco și proiectat de firma de arhitectură Compass, prezintă o gamă variată de tipologii construite, această diversitate facilitând integrarea în țesutul urban al orașului și evitându-se astfel monotonia recurentă în marile proiecte rezidențiale din periurban.