Proiectele rezidențiale noi și abordarea chestiunii vegetației în mediul urban

În mod firesc, dezvoltatorii vor alege să construiască cât de mult le permite regulamentul de urbanism – sau mai mult, cerând și obținând derogări de la administrația locală prin PUD (Plan Urbanistic de Detaliu) sau PUZ (Plan Urbanistic Zonal). Pe măsură ce clădirile proiectate pe parcelă cresc în ampriză la sol, spațiul liber disponibil scade, iar spațiul verde reprezintă partea de proiect care este sistematic sacrificată, întrucât nu aduce niciun beneficiu investitorului (pe când locurile de parcare se vând adesea independent de apartamente, deși ele trebuie oricum obligatoriu asigurate conform regulamentelor de urbanism). Consecința este un cerc vicios: densitatea construită mare și lipsa vegetației, atât în interiorul parcelei cât și în spațiul public, creează un mediu ostil și îi determină pe rezidenți să petreacă mai mult timp în alte zone, mai verzi, ale orașului, crescând nevoia de mobilitate (cel mai adesea motorizată) și păstrând ridicată nevoia de locuri de parcare.

De ce este importantă vegetația?

Impermeabilizarea excesivă a solului și absența arborilor crește riscul de inundații flash în urma furtunilor. Tot din aceeași cauză apare fenomenul insulelor de căldură urbane (temperatura mai ridicată în zonele betonate decât în cele cu spații verzi și ape curgătoare/planuri de apă).

De ce fel de spații verzi avem nevoie?

Recomandăm ca spațiile verzi să fie tratate ca habitate naturale, favorizându-se stabilirea de continuități vegetale (atât pentru vegetația arboricolă, arbustivă și erbacee) și hidrologice. Traseele pentru pietoni și bicicliști pot fi asociate tramei verzi-albastre. Din motive ecologice, se va evita generalizarea peluzelor și iluminatul nocturn uniform, păstrându-se zone întunecate (trama neagră) și zone cu ierburi înalte, fără întreținere intensivă.

Se pot amenaja în oraș sau în fiecare ansamblu rezidențial în parte (nu doar în parcuri) spații verzi inundabile, care să preia apa excedentară din spațiul public/comun mineralizat. Malurile râurilor și ale lacurilor vor fi amenajate cu trasee pietonale publice, cu locuri de joacă, sport și odihnă.

Funcția vegetației din spațiul public devine mai mult ecologică decât ornamentală. Se va ranforsa vegetația arbustivă, mai rară azi în amenajări dar esențială pentru faună.

Arborii au un rol esențial în îmbunătățirea calității vieții în mediul urban: îmbogățesc solul prin prevenirea eroziunii și susținerea activității microbiene, ameliorează microclimatul (atenuarea vântului, răcorirea aerului prin umbrirea solului) și calitatea apei din sol (filtrarea și absorbirea apei excedentare), purifică aerul (producerea de oxigen, absorbirea dioxidului de carbon și a particulelor poluante din atmosferă) și susțin biodiversitatea. Din punct de vedere peisagistic, arborii conferă coerență la scară mare unor secvențe urbane caracterizate de altfel prin țesuturi construite eterogene sau cu valoare estetică redusă. Se vor evita plantațiile monospecifice pentru prevenirea ravagiilor cauzate de insecte și ciuperci invazive, preferându-se plantații de specii diversificate, autohtone, adaptate tipului de sol și condițiilor climatice din viitor (secetă și caniculă prelungită) și cu risc redus de a cauza alergii.

Dispunerea arborilor nu va fi consecința unei configurații rigide de circulație de la momentul recepției lucrărilor, considerându-se că durata de viață a arborilor depășește durata de existență a amenajărilor aferente traficului. Se vor privilegia plantațiile în sol adânc.

Din păcate, în numeroase ansambluri rezidențiale, problema vegetației este abordată în mod superficial și aceasta ocupă suprafețe nesemnificative, rolul ei devenind derizoriu.